Ce este omul? Din ce este el compus? Este sufletul muritor? Dar spiritul? Toate aceste sunt întrebări pe care oamenii cu un anume nivel de educație sau cu porniri native mai filozofice și le pot pune, într-un anume moment al vieții lor.
Toate credințele importante ale omenirii susțin că omul pe Pământ este compus dintr-o parte materială și din una imaterială, non fizică.
Partea materială este evidentă și aceasta înseamnă
trupul format din carne, oase, mușchi, substanțe minerale și care se dezvoltă potrivit unui tipar genetic, ajunge la maturitate și apoi involuează, degenerează și dispare prin moarte. Partea imaterială este compusă din suflet și/sau spirit. Mulți cercetători și reprezentați ai diferitelor credințe au păreri diferite asupra sufletului și spiritului, iar majoritatea oamenilor obișnuiți consideră că înseamnă același lucru sau nu pot spune cu precizie ce le deosebește.
Cei mai mulți spun că
sufletul include
mintea conștientă și subconștientă, emoțiile și voința și este cel care dă personalitate omului, îl definește ca ființă unică(două trupuri la fel pot exista în cazul gemenilor univitelini care provin din oul rezultat din același ovul și același spermatozoid). Deci sufletul se hrănește cu gânduri și emoții și este însăși esența unei persoane. Aristotel spune că există 3 niveluri de suflete încarnate în plante, animale și oameni. Tot el spune că sufletul încetează să mai existe după ce corpul fizic moare. Interesantă este și abordarea sufletului în jainism, una din cele mai vechi religii și filozofii a lumii datând din India antică(cu 1500 de ani înainte de Hristos). Jainiștii consideră că toate ființele au suflet etern, care nu moare, începând d ela pietre, apa, focul, pietrele, cele mai mici insecte, plantele și animalele. Toți jainiștii, monahi sau mireni, sunt vegetarieni și adepți a non violenței totale. Foarte interesantă, fiind și precursoare a teoriei karmei este împărțirea sufletelor, care reprezintă însăși esența vieții, în funcție de gradul lor de dependență de ciclul reîncarnării:
- Suflete de-a pururi fericite
- Suflete eliberate care nu se vor mai naște din nou
- Suflete aservite materiei și prinse în ciclul reîncarnării, care continuă să se nască și să moară
Conceptul sufletului și a spiritului a fost abordat de nenumărați filozofi, teologi și doctrine de-a lungul timpului, unii considerând că el este muritor și că numai spiritul este nemuritor sau există două feluri de suflete împărțite la fel în muritor și nemuritor. Nici în ceea ce privește sediul material al sufletului nu există o unitate de păreri, singurul lucru este că el se află în contact cu corpul uman: unii susțin că sediul sufletului se află în moarte și, de aceea „Cartea egipteană a Morților” descrie judecarea sufletului după moarte, prin cântărirea inimii mortului. Alții consideră că sufletul se află atât în inimă, cât și în „cavitățile” creierului, căci el reprezintă și gândurile și voința omului. Cei care vor să studieze mai mult pot să-l citească pe Pitagora, Platon, Aristotel, Epicur, Paracelsus, Freud și mulți alții, precum și să studieze doctrinele diferentelor curente religioase.
Spiritul (numit mai ales în religia catolică) sau duhul (așa cum îl regăsim la ortodocși) este suflarea Divină, o legătură pusă de Creator între trup și suflet și prezentat în Biblia ortodoxă ca o funie de argint ce le unește. Se pare că sufletul are o natură plasmatică, cu o formă umanoidă și având o temperatură de 35-40 de grade. El poate exista și fără trup, atât timp cât Dumnezeu dorește. Renumitul clarvăzător american Edgar Cayce spune că spiritul este Forța Vieții, cea care ne poate menține sănătoși și înfloritori, iar sufletul este adevăratul nostru Sine, singurul care nu poate involua, regresa, el având doar șansa evoluției. Pentru că numai sufletul continuă să trăiască, chiar dacă în alte trupuri cum spune conceptul reîncarnări sau într-o altă lume cum spune religia creștină. Ceea ce are un început, are și un sfârșit. Sufletul tău este o parte a începutului și a sfârșitului și prin urmare este una cu Forțele creatoare sau cu Dumnezeu.
Deși dăm atât de multă importanță trupului, contactului fizic și aspectului nostru, conexiunile spirituale, de la suflet la suflet sunt cele care ne fac să ne simțim bine sau ne provoacă suferințe. Trăim într-o „mare” de suflete și permanent interacționăm unele cu altele, cu unele mai intens, cu altele fără vigoare, cu unele pentru mai mult timp, cu altele doar accidental. Ne stimulăm, ne vindecăm, ne sprijinim evoluția. Pe de altă parte, alte suflete ne golesc de energie, ne fac să dăm ce e mai rău din noi, ne îmbolnăvesc la nivel mental, psihic sau fizic.
Sufletele s-ar putea clasifica în 4
categorii:
- Suflete-indiferente: aceasta este o denumire un pic forțată, căci schimbul de energie se produce chiar și cu sufletele cu care intrăm în contact pentru un timp foarte scurt și la nivel superficial: oameni cu care venim în contact accidental la un ghișeu, în autobuz, într-o excursie/concediu, etc.
- Grupuri de suflete: sunt suflete care sunt în preajma noastră pentru mai mult sau mai puțin timp, dar cu care schimbul de energie este semnificativ: părinți, frați/surori, copii, iubiți/iubite, prieteni, colegi de școală și de serviciu
- Suflete-însoțitoare: aceasta presupune o relație în care gradul de apropiere, de intimitate și implicit schimbul de energie este mult mai mare: iubitul sau iubita cu care avem o relație deosebită (ca durată sau/și intensitate măsurată în efectele ei asupra noastră), soțul/soția, câteodată un părinte și un/o prieten/ă cu o relație extrem de strânsă
- Suflete-gemene: aceasta presupune existența unor suflete care se completează ca două jumătăți ale unui întreg, care rezonează unul cu celălalt la un nivel extrem de profund, de spiritual
Grupurile de suflete, sufletele însoțitoare și sufletele-gemene se mai numesc și suflete-pereche, la modul general.
Reîncarnarea nu se face la întâmplare, ci venim cam în același grup de suflete, rotindu-ne între noi în diverse ipostaze: odată jucăm rolul iubitului/iubitei, al soțului sau soției, al fiului/fiicei, prietenului sau dușmanului, șefului care ne scoate din minți, al unui coleg de serviciu ș.a.m.d. Cel mai ușor se pot vedea aceste legături karmice între membrii aceleiași familii atât de astrolog și chiar de persoane cu spirit de observație. Uneori unul din părinți și copilul sunt în aceeași zodie sau Soarele unuia este în aceeași zodie cu Ascendentul sau Luna altuia. Sunt familii în care predomină o anumită zodie și chiar noii veniți, rudele prin alianță, au zodii care se regăsesc în familia în care intră. Am întâlnit situații când copilul adoptat are aceeași zodie cu a mamei sau alte aspecte planetare care fac legătura între el și părinții adoptivi. Din punct de vedere spiritual și karmic, există legături la fel de puternice între copiii adoptați și părinții care îi înfiază și chiar și cu bunicii care îi cresc.
Există posibilitatea de a afla chiar din astrograma natală, unde vom avea întâlniri karmice cu alte suflete. Planeta care joacă rolul cel mai important este Saturn, care este adesea numită și „generalul karmei”, el semnificând chiar timpul, cel care ne dă posibilitatea să ne întâlnim și să ne reîntâlnim sufletele cu care avem relații speciale(în bine sau rău). Poziția în casă(o zonă a horoscopului ce desemnează un anumit domeniu de viață) a lui Saturn arată în ce domeniul al vieții se va întâlni lecția karmică, iar când acesta indică o relație se poate deduce ce categorie de persoană va fi implicată. Nu numai această poziție a lui Saturn este un indiciu, ci și aspectele pe care le face el cu alte planete personale (Soarele, Luna, Mercur, Venus sau Marte) pot să facă același lucru și cele mai puternice sunt conjuncțiile lui Saturn cu acestea. Pentru unele situații și semnul zodiacal în care se află Saturn poate oferi indicii prețioase.
Avem următoarele
situații posibile de (re)întâlniri karmice cu suflete-pereche care desemnează pe:
- Mamă: Saturn în Rac; Saturn în casa IV(a mamei); Saturn în aspect cu Luna
- Tată: Saturn în Leu; Saturn în casa X(a tatălui); Saturn în aspect cu Soarele
- Frate/soră: Saturn în casa III(a fraților); Saturn în aspect cu Mercur
- Copil: Saturn în Leu; Saturn în casa V(a copiilor)
- Soț/soție: Saturn în Balanță; Saturn în casa VII(pentru ambele sexe); Saturn conjunct cu Junona(asteroidul căsătoriei); Saturn în aspect cu Luna(pentru un bărbat); Saturn în aspect cu Soarele(pentru o femeie)
- Iubit/iubită: Saturn în casa V(este și casa iubirii); Saturn în aspect cu Venus(pentru un bărbat); Saturn în aspect cu Marte(pentru o femeie)
- Prieten/ă: Saturn în Vărsător; Saturn în casa XI(a prietenilor)
- Coleg de serviciu: Saturn în casa VI(a serviciului)
- Cu un șef: Saturn în casa X(a carierei și conducătorilor)
- Cu un profesor: Saturn în casa III(studiile generale și liceale); Saturn în casa IX(studiile superioare)
Un singur astfel de indiciu nu este totuși suficient pentru a spune dacă relația cu mama, soțul, iubitul, etc este una între suflete-gemene, căci pentru aceasta e nevoie de o analiză detaliată atât a astrogramelor celor doi, cât și a conexiunilor care se formează între punctele importante și între planetele din astrogramele respective. Personal, din studierea compatibilității a peste 500 de cupluri, am întâlnit doar... 5 cupluri care pot fi considerate ca reprezentând această categorie retrânsă, ceea ce reprezintă un procent de numai 1%, care arată că această întâlnire este una extrem de rară, dar și extrem de puternică.
Voi explica în materiale viitoare în ce constă frumusețea, dar și provocarea unei asemenea întâlniri.
Detalii despre astrolog pe
astrovesta.com.
